marți, 14 iulie 2009

O excursie in miez de noapte...


Zambesc,sunt fericit,dornic de aventura,sunt sigur pe mine,ma urc in masina si pornesc...
Totul e asa cum mi-am imaginat,luminile imi zambesc,vantul ma poarta spre drumul care nu cu mult timp in urma ma facea sa vibrez...Sunt nerabdator sa strabat fiecare metru din drumul de alta data...opresc la aceeasi benzinarie,mananc la acelasi restaurant...imi cumpar un bounty si un ou kinder...o apa plata si zambesc iar...

Ma uit la ceas...e ora 10 fix...gandul imi zboara la zilele din copilarie cand acest semn avea un inteles aparte...Imi continui drumul...am 2 benzi pe sens...pana parca si camerele de pe sosea imi tin pumnii in aventura mea nebuna...
Kilometrii zboara unul cate unul...simt un final fericit...te vad pe tine la finalul misteriosului drum...

Melodiile curg una dupa alta intr-un ritm placut auzului meu fin...ma uit din nou la ceas...23:23...sunt din ce in ce mai sigur ca o sa reusesc...cant...dansez...totul mi se pare mirific...inca o data imi dovedesc,daca mai era nevoie,ca imi place sa visez...do you belive in dreams???that's how i found you...
http://www.youtube.com/watch?v=wwI5BHHd4oc
Se apropie finalul calatoriei...privesc larg spre locul unde trebuia sa fii...este 23:45...inca mai este timp...fara sa vreau o speranta se desprinde din mine...dar inca sunt in picioare...inca visez...o noua melodie imi da putere...minutele parca sunt ore...cobor din masina...privesc in jur...e plin de verdeata...roua ierbii ma priveste ca la un spectacol...o picatura de pe o frunza imi cade in palma...privesc spre stele...apoi la ceas...00:00....copilul din mine exclama..."ma iubeste"...dar totusi...faptele parca intarzie sa apara...minutele trec...incep sa ma intreb unde este finalul mult dorit???unde esti tu sub clar de luna...in fata parcului??ma asez pe bancheta din spate...trag aer in piept...cobor...privirea imi tremura atintita spre cerul senin...

Ma intorc acasa...ceva in mine striga: "Nu inceta niciodata sa zambesti,nici chiar atunci cand esti trist...pentru ca nu se stie niciodata cine se va indragosti de zambetul tau...vor exista mereu oameni care te vor rani,asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si speranta si sa ai mai multa grija in cine te increzi a doua oara...nu plange ca s-a terminat...zambeste ca s-a petrecut..."

In drum intalnesc o domnisoara care ma roaga sa o duc cativa zeci de km in sensul meu de mers...in timp ce-mi povestea cateva amanunte din viata ei reuseam sa-mi dau seama ca raul pe care il constientizez eu nu este nici pe departe acel "rau" in adevaratul sens al cuvantului.Asa am realizat ca sunt destule persoane amarate,cu o multime de probleme,care intradevar au de dus o viata grea.O las pe domnisoara,imi cumpar o briosa cu ciocolata...o savurez ca alta data...dar cum bine ai punctat si tu nimic nu mai e ca alta data...u esti departe fara ca nici macar u sa stii de ce...eu visez...iar sunetul trompetelor se aud din ce in ce mai clar...it's the end...

Apoi alerg spre casa...e cald si este vara..si prietenii imi soptesc "bine ai venit"!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu