....ente noi!

Viata ta fiind tacticoasa,
M-a privat de orice sansa,
Dar cu timpul vei afla…
Cum de am pasit in ea.
Iar acum sub clar de luna…
Iti spun totul…nu minciuna!

Tu fiind pentru mine…
Precum luna printre stele,
Precum visul vietii mele…
Te-am privit noapte de noapte…
Am asteptat sa-ti spun prin soapte
Cum cu gandul-ti voi schimba
Stelele din viata ta.
In safire pretioase,
Ce te vor privi…gratioase.

Am ganduri ce ma poarta spre tine,
Am vise ce te incoroneaza langa mine,
Am planuri ce ne leaga pe vecie.
Am sentimente noi...
Te am pe tine si nu vreau nimic altceva.

In asteptarea ta...

Ziua trece...
Eu privesc in gol...
Spre ultimul tau semn...
Ce m-a lasat cu dor...

Astept cu nerabdare,
Acea zi in care
Visul meu cel mare
Se va izbi de soare

Chipul tau celest
Ma va fixa firesc
Si-mi va sopti timid
Cuvinte calde...cu un gest candid.

Apoi noi...
Ne vom imbina perfect...
Intr-un decor montan,
Sub o patura de astrahan.

Doua cesti...
Si un ibric...
Ciocolata calda
Pentru un suflet mic.

Plec...pentru un timp...

Da...se pare ca am obosit,
Am obosit sa te tot astept,
Am obosit sa incerc sa te cunosc,
Am obosit sa incerc sa te inteleg...
Se pare ca noi doi...
Nu mai formam un intreg.

Te-ai indepartat de mine...
Spunandu-mi doar ca ma iubesti.
Te-ai indepartat de mine...
Fara sa stii ca ma ranesti.

Mi-ai spus ca-i timpul...
Sa nu mai iubim!
Ca la varsta asta...
Trebuie doar sa traim!

Insa nu te-ai gandit o clipa,
Ca eu totusi suspin...
Ca in sufletul meu,
Tu esti ceva cristalin...

Au fost atatea clipe sfinti...
Zile,luni...toate fierbinti,
Eram doi pustani...
Si ai vietii fani.

Dar tu n-ai vrut decat atat:
O noua viata si un nou statut,
O noua lumea si un suflet mut.
Fara sentimente descrise,
Doar cu usile inchise,
L-ai lasat intr-o valtoare
De ganduri zdrobitoare.

Acum...Mai mult decat oricand
Vad un nou inceput!
Vreau sa vad cum este
Un inceput de zi
Daca pe lumea asta
Iubirea ta n ar fii...

Magazinul meu de vise

Am fost pe rand...
Eu...tu...noi...
Buzele noastre moi
Cum sa pot uita...
Eram...eu si o stea...
Ce ani, ce bucurii,
Ce inimi de copii...

A aparut ceva...
Totul se schimba...
Au fost clipe grele...
Ne-am pierdut prin ele...
Farmecul de o viata...
S-a pierdut fara speranta.

Am trait atata vreme...
Doar prin vise...
Le adunam in inima,
Si ne erau permise...
Nopti la rand ne bucuram
Ca putem macar p-un plan
Sa zambim neconteniti
Doar noi doi si ai mei parinti

Apoi ai plecat...
Ceva s-a stricat
In visele mele...
Tu nu mai aveai putere.

"Inchid usa,sting lumina,
Trag oblonul si incui...
Magazinul meu de vise
Nu mai vinde nimanui...
Plec cu gandul...nu stiu inca
In Apus sau in Orient.
Tu iubito afla astazi
Ai fost ultimul client..."

Melancolia toamnei

E septembrie...
Vantul a inceput sa bata tare,
Mi-as dori o evadare
Din aceasta toamna care,
A inceput deja sa-mi fure
Ale verii semne pure.

Au trecut si acele vise,
Ce atent le aveam inchise,
In camara primaverii...
In sclipirea calda a verii...

Le-am epuizat pe toate,
Gandurile-mi sunt iar luate
De o iarna infrigurata,
Ce tocmai sta sa bata,
La usita toamnei crude,
Ce timid incearca parca...
O resuscitare calda.

Frunzele par istovite,
De razboaiele purtate...
Cad firesc pana la urma,
Pe un sol ramas in umbra,
Ce asteapta cu rabdare...
Inc-o noua zi cu soare.

Chiar de e un pic cam greu,
Stiu ca asta-i drumul meu
Spre formarea unor vise...
Vise noi ce-mi vor descrie,
Drumul scurt prin astenie.

La revedere...

"A trecut si vara asta. Ieri un pescarus zbura inaintea mea pe mare ca si cum imi sugera un traseu catre o lume mai frumoasa. La cativa metri, in fata mea. Am zambit, o fi zambit si el si ne-am despartit. El in zbor, eu in plutire. Soarele mi-a mai ars fata cateva ore, vantul m-a batut aprig. Se termina vara asta. Pana la anul n-am sa mai privesc nisipul de pe pielea mea innegrita, firele de nisip ude - marturia unui dolce far niente comportamental cand, pe malul marii nu mai conteaza ce porti, cum te imbraci, cine esti. Revenim acasa, acolo unde se formeaza visele. Ma doare marea innorata. Ma doare fizic, aproape. Nu ne mai gandim atat de des la mare pe timpul iernii. Ea ramane acolo, singura, majestuoasa, imperturbabila, fara sa ne ceara ajutorul. Nu se plictiseste. Isi priveste tarmurile dezolate si trimite spuma rece ca o iluzie a verii. Marea starneste in mine dorinta de personalizare. Mereu incercam sa atribum naturii calitati umane cu speranta ca o vom intelege mai usor asa oglindita. Sau poate ca marea e vie si poetica pur si simplu. Dincolo de proiectiile noastre. Poate ca sufera la fel ca mine odata cu apropierea toamnei. In definitiv, ce e mai viu ca apa? Vara se duce si parca anul asta ia ceva din mine cu ea. Nu e nostalgie, nu e melancolie, nu e nici macar dor. E o senzatie de descompunere. Ca si cum ma raspandesc in patru vanturi si o parte din mine ramane aici sa astepte toamna, sa astepte vesti de la cel care a plecat cu vara, cu simplitatea soarelui, cu fosnetul cearsafurilor umede intr-o noapte fierbinte, fara aer, in care cad stele pentru cine sta cu ochii pe cer."
Tudor Chirila

In memoriam Madalina Manole

Au fost nopti,zile din an
Cand stateam si te asteptam,
Sa apari fie in vis...
Ori chiar pe o fila din abis.

Sa-mi impartasesti chiar ganduri,
Despre nesperate vanturi,
Ce ar putea sa mi te sufle
Cu zeci de incercari marunte.

Dar de fiecare data...intarziai,
Si tot mereu tu ma lasai...
Doar cu gandul sa-ti vorbesc
Apropiere sa-ti cersesc.

Imi doream macar o clipa
Chipul bland sa ti-l revad,
Soaptele tale de iubire
Sufletul sa mi-l aline...

Ma impacasem cu ideea
Ca acum...doar un vis esti
Si ca niciodata in fata,
N-ai sa-mi mai zambesti.

Zi si noapte ma gandeam
Cui sa-i spun de acest roman
Cine poate sa ma ajute
Sa ajung la tine in luntre.

Sa calatorim doar noi
Fara valuri intre noi
Fara oameni pusi pe rele
Fara acele vorbe grele

Da...sa fim doar noi...
Cu buzele tale moi.
Noi inconjurati de apa
Sub albastrul cer vioi.

Dar din pacate e prea greu
Si-o comit acum si eu...
Sufletul mi-e gol,lacrimile's uscate
De ziua mea inclin spre...:(