Melancolia toamnei

E septembrie...
Vantul a inceput sa bata tare,
Mi-as dori o evadare
Din aceasta toamna care,
A inceput deja sa-mi fure
Ale verii semne pure.

Au trecut si acele vise,
Ce atent le aveam inchise,
In camara primaverii...
In sclipirea calda a verii...

Le-am epuizat pe toate,
Gandurile-mi sunt iar luate
De o iarna infrigurata,
Ce tocmai sta sa bata,
La usita toamnei crude,
Ce timid incearca parca...
O resuscitare calda.

Frunzele par istovite,
De razboaiele purtate...
Cad firesc pana la urma,
Pe un sol ramas in umbra,
Ce asteapta cu rabdare...
Inc-o noua zi cu soare.

Chiar de e un pic cam greu,
Stiu ca asta-i drumul meu
Spre formarea unor vise...
Vise noi ce-mi vor descrie,
Drumul scurt prin astenie.