Suflet Pierdut

Stau si ma gandesc in noapte,
Oare cum a-i arata de aproape...
Tu,cea din mintea mea,
Intr-un basm scris,chiar de mana mea.

Erai muza mea,erai altceva...
Erai doar a mea,dar lipsea ceva...
Erai o comoara,dar nu erai reala...
Aveai stralucire in suflet,
Dar nu erai decat un zambet...
Un zambet trecator...cu aspect nemuritor.
Te doream nespus,priveam orice apus...
Ma gandeam ca poate,mi te-aduce aproape.
Fiecare stea...te zaream in ea,
Cu fiecare nor...iar oftam de dor.

De ce doar in basme tu poti fii de vis?
Iar in realitate doar un compromis?